Din jurnalul unui batran. Ziua 1

Astazi este o zi naspa pentru mine…m-a prins Imparatul uneltind impotriva lui si mi-a decapitat 2 capitani. Mi-a golit toate hambarele si granarele…m-a lasat in zero barat.
De unde fac rost de resurse frateeeee? Stiu…desfac un Glen Grant…ca incep sa vina ideile pe banda.
Cu Nusica m-am certat dupa ultima sticla de Glen, i-am cerut lui nixon…nu are…de dat. Centaurul nu se indura..se face ca nu ma stie. Oooo uite-l pe Skip…are 7 sate, cred ca ii scapa ceva catre mine, macar de o ciorba, sa ma bag in seama.
– Salut fratzica, ce faci?…
– Fluier a paguba.
– Mi-ar cam trebui si mie niste resurse. Stiu ca nu ma cunosti, dar poate ai niste resurse care dau pe afara…ar fi pacat sa le pierzi.
– Zi coordonatele batrane…
Eu ii zic coordonatele bucuros ca mai mananca si burta mea ceva.
– Pai ba batrane, tu cu 5 sate in subordine ceri resurse?
– Pai sa vezi ca m-a prins Imparatul si m-a taxat, m-a lasat in zero gol (poate citeste Nusica si iar ma cearta, preventiv inlocuim cuvintele :D)
– Asa iti trebuie daca te tii de sparle. (cred ca s-a gandit ca il aude imparatul)
Mi-am luat gandul si de la Skip…care puii mei mai da ceva ma? Nu ma fac eu mare? Va tin minte pe toti…care m-ati ajutat, care nu…aveti rabdare o saptamana ca vedem noi dup-aia. Ia sa incerc altfel…
– Skip, hai ma ca iti dau resursele inapoi peste o saptamana, nu le iau pe termen nedefinit.
Skpip sta, o rumega…risca totusi niste resurse…imi trimite productia lui pe 15 minute… cam putin, ma gandesc eu…totusi…calul de dar, nu se cauta la dinti, bune si astea asa putine cum sunt, mai ridic un lan de la 5 la 6.
Uite-o pe Nusica…sa iau un gat mare de Glen sa prind curaj…
– Nusico, saru`mana, da si mie niste ceva de mancare ca moare copii de foame acasa.
– Nu stiu, nu sunt pe cont sa vorbesc cu Narcis.
Narcis m-a refuzat mai devreme, nu o sa ii fie greu sa ma mai refuze iar…sa vedem.
Narcis raspunde:
– Nu am ba resyrse!
Se baga si nixon repede ca doar e lider:
– Ana meri la balet in liniste, aci dansam noi!
Hai sa-mi bag, mi-a taiat asta si ultima speranta…Nu scriem nimic, doar tinem minte…si maine e o zi, ne asteapta un nou sat, un nou orizont…noroc cu resursele de la Skip ca mai dau nivelul ala…Asta e…oamenii sunt ocupati cu salvari de sate, eu sunt ocupat sa ma refac…poate ii ajut si eu cand va veni vremea…

Leave a comment

Filed under Din jurnalul unui batran

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s